Invataturile Sfintilor Trei Ierarhi

Sfintii Trei Ierarhi au ridicat preotia pe culmile inalte ale slujirii lui Dumnezeu si a oamenilor, au creat- prin teologia si viata lor- cunoscuta “epoca de aur” a Bisericii crestine. Prin slujirea exemplara, prin intreaga lor energie, pusa in slujba semenilor, prin dinamismul invataturii, au contribuit la pastrarea unitatii Bisericii, amenintata in primele secole de curente gnostice, de erezii si schisme. Prin teologia si viata lor, au ferit Biserica de interpretarea unilaterala si simplista a Sfintei Scripturi, de amestecul gnozei pagane in lucrarea de taina a Sfantului Duh, unind adevarata pietate cu trairea complexa a credintei. 
      In diversitatea rugaciunilor euharistice existente in Biserica primelor secole, meritul Sfantului Ioan Gura de Aur si al Sfantului Vasile cel Mare il constituie faptul de a structura unitatea cultului Bisericii in jurul Sfintei Liturghii, aceasta devenind astfel o coloana infinita a unitatii Bisericii de atunci si pana la sfarsitul veacului pentru intreaga Ortodoxie. 
       Sfanta Liturghie nu este o relicva istorica, muzeala, ci o putere vie, capabila de a-L simti pe Dumnezeu aproape. Prin rugaciunile si imnele rostite si cantate, Liturghia ne introduce in sfera dramei liturgice, a meditatiei si a contemplarii. 
        Sfintii Trei Ierarhi - si indeosebi Sfantul Ioan Gura de Aur- au aratat ca unitatea lumii are loc prin Biserica, unde iubirea crestina se manifesta precum circula sangele intr-un organism. Biserica este una si trebuie sa fie una, fiindca ea reprezinta icoana Sfintei Treimi. Biserica nu poate decat sa fie una, spune Sfantul Ioan Gura de Aur, fiindca unul este Intemeietorul ei. Capul ei este Hristos, iar toti crestinii botezati sunt madularele aceluiasi trup tainic al Mantuitorului. Si aceasta unitate se mentine prin pastrarea adevarului si prin trairea intru dragoste. Ea se manifesta in chip deplin si armonios prin impartasirea tuturor cu Trupul si Sangele Mantuitorului Iisus Hristos. In acest fel se realizeaza testamentul Mantuitorului “ca toti sa fie una” (Ioan 17, 21) in dragoste si sfintenie, avand un “Domn, o credinta, un botez, un Dumnezeu si Parinte al tuturor, Care este peste toate si prin toate si intru toti” (Efeseni 4, 3-6). 
       Biserica a ramas mereu aproape de nazuintele credinciosilor pe care ii pastoreste, cunoscand problemele sociale si religioase prezente si contribuind la realizarea unei asistente sociale si religioase potrivit principiilor evanghelice. Istoria consemneaza rolul pe care l-a avut Biserica in viata fiecarui popor, adaptandu-se la diferentele naturale existente, exercitand o puternica influenta religioasa, sociala si morala asupra culturilor nationale, luand parte activ si intens la dezvoltarea societatilor din care a facut parte. 
       In aceasta diversitate, Biserica a pastrat o constiinta originara de a fi una, sfanta, soborniceasca si apostolica, dand fiecarui popor Evanghelia, Sfanta liturghie si invatatura de credinta in limba lui proprie, pastrand unitatea invataturii si a traditiei doctrinare actualizata permanent prin lecturile biblice si prin citirea marilor sfinti si mistici ai Bisericii crestine. Fiecare epoca transmite posteritatii solutii care pot fi transformate in mijloace de dinamizare a prezentului pentru viitor. 
       Asistam la contestatii de notiuni si de forme sociale, morale si culturale, la confruntari de conceptii, la afirmatii contradictorii pasionate si la o lupta intre traditie si schimbare. Aceasta caracteristica a timpului nostru, de rasturnari a unor stari si valori, cere o verificare atenta a misiunii pe care Biserica a avut-o, o are si o va avea in aceasta lume care se naste, pentru a se face simtita prezenta ei in viata sociala si morala a oamenilor. 
       Preotul trebuie sa fie un teolog bine documentat si un misionar plin de zel apostolic in slujba lui Dumnezeu si a oamenilor. Trebuie sa fie ancorat in realitatile lumii in care traieste, cunoscand problemele religioase si sociale prezentate pentru a putea da un raspuns nazuintelor fundamentale de mantuire a oamenilor in lumina Evangheliei Mantuitorului Hristos. 
        Sublimitatea preotiei, in conceptia Sfantului Ioan Gura de Aur, nu consta numai in realizarea si trairea interioara a acesteia, ci in posedarea unei inalte culturi care sa-I permita sa mijloceasca invatatura crestina oricaror categorii de credinciosi. Acest aspect este necesar astazi, tinand seama de procesul dinamic al informatiei care poate schimba in rau sau in bine viata lumii. 
       A ramane static, indiferent, absent, a ramane in rutina inseamna a te sustrage de la misiunea Bisericii, inseamna a deveni atemporal sau asocial. Preotul trebuie sa tina seama de necesitatile lumii moderne si sa imprime acesteia un mod de viata, de traire si de cunoastere, potrivit principiilor si normelor morale cuprinse in Sfintele Evanghelii. Adaptata la aceste stari si cerinte, lucrarea Bisericii devine activa si dinamica. 
       Actualitatea invataturilor Sfintilor Trei Ierarhi consta in felul cum au stiut sa daruiasca epocii lor mesajul lor creator al Evangheliei, in modul cum au stiut sa inteleaga nazuintele oamenilor din vremea lor si in spiritul de daruire pentru binele cotidian. 
       Umanismul, filantropia si sacrificiul, traduse in viata in numele lui Dumnezeu si al Bisericii, sunt virtuti esentiale ale credinciosilor si ele raman mereu actuale in viata oamenilor. Sfintii Trei ierarhi au stiut sa imbine Ortodoxia, adica invatatura cea dreapta, cu ortopraxia, adica trairea cea adevarata a credintei. Ei au pastrat plenitudinea Bisericii, plenitudinea trairii cu Hristos si in Hristos, aparand cu intelepciune si curaj dreapta credinta si unitatea Bisericii. 
       Sfintii Trei Ierarhi sunt actuali prin meritul de a fi ferit teologia crestina de doctrinele eterodoxe inchise si straine de viata oamenilor. Ei au invatat ca lumea reprezinta opera lui Dumnezeu, ca El este cauza si Creatorul cosmosului material si spiritual, ca omul, prin munca si cu ajutorul harului revarsat din energiile divine necreate, poate deveni stapan peste lume, dobandind fericirea si mantuirea. 
       Astazi, cand realitatile sociale sunt din ce in ce mai complexe, cand rezolvarea unor probleme de ordin misionar-pastoral necesita, pe langa echilibru teologic si pastoral, multa traire, multa cunoastere si aprofundare a dogmei crestine, este nevoie de o reantoarcere la exemplele Sfintilor Parinti si indeosebi la exemplul Sfintilor Trei Ierarhi. 
       Prin felul cum au stiut sa solutioneze problemele cu care au fost confruntati, raman actuali, in sensul ca viata si activitatea lor constituie si va constitui o veritabila sursa de inspiratie pentru gasirea celor mai potrivite solutii in rezolvarea problemelor privind latura practica a vietii sociale. 
       Sa luam de la ei spiritul care le-a calauzit viata si sa lucram cu el ceea ce este necesar timpului nostru. Operele lor nu trebuie sa constituie doar niste dosare de arhiva sau simple motive de admiratie, ci ele trebuie sa ramana mereu actuale Bisericii si preotului de astazi. Sfintii Trei Ierarhi si mari dascali ai lumii- Vasile cel Mare, Grigorie de Nazians (Teologul, Cuvantatorul de Dumnezeu) si Ioan Gura de Aur (Hrisostom) – raman exemple si calauze permanente in activitatea de pastoratie; ei sunt si raman contemporanii nostri.