Sfantul Vasile cel Mare

 Sfantul Vasile cel Mare s-a nascut in Cezareea Capadociei, intr-o familie evlavioasa. Parintii i-au dat o crestere crestina aleasa. Studiile le incepe in familie cu tatal sau, rectorul Vasile. Invata cu cei mai eruditi rectori si filosofi la Cezareea Capadociei (al treilea oras ca marime si importanta din Imperiul Roman, dupa Roma si Alexandria Egiptului), apoi la Constantinopol, devenit capitala Imperiului si, in cele din urma, la Atena, unde il avea coleg si prieten pe Sf. Grigorie de Nazianz, ca si pe viitorul imparat Iulian Apostatul (361 – 363). Aici, la Atena, cei doi viitori mari ierarhi vor cunoaste doar doua drumuri „Scoala si Biserica”. 
      In anul 355 se intoarce in orasul natal, avand 25 de ani, primeste botezul, imparte intreaga avere la saraci si intra in monahism. In singuratatea manastirii, impreuna cu prietenul sau Grigorie de Nazianz, alcatuiesc o culegere de texte despre frumusetea vietii spirituale cu titlul: Filocalia – iubire de frumos. In 364 este hirotonit preot, iar in 370 – episcop al Cezareei Capadociei.
       Sfantul Vasile cel Mare reprezinta simbolul energiei si al actiunii puse in slujba oamenilor. Complet in pregatire si echilibrat in manifestare, el ramane nu numai teoreticianul sau analistul milosteniei, ci si practicantul ei prin excelenta. 
        Ca teolog, Sfantul Vasile cel Mare si-a adus o contributie importanta la triumful Ortodoxiei niceene prin tratatul Contra lui Eunomiu, aratand ca Dumnezeu nu poate fi cunoscut in fiinta Sa, ci numai prin lucrarile Sale, pe calea ratiunii. In tratatul Despre Duhul Sfant, dedicat episcopului Amfilohie, Sfantul Vasile cel Mare arata egalitatea si consubstantialitatea Duhului Sfant cu celelalte Persoane ale Sfintei Treimi. 
       Ca ascet, alcatuieste Regulile mari (55) in cuprinsul carora intalnim principiile de baza ale vietii monahale, avand ca fundament Sfanta Scriptura, si Regulile mici, formate din 313 aplicatii sau raspunsuri la diferite intrebari privind monahismul. Ca exeget, a scris Omilii asupra Psalmilor si Omilii la Hexaimeron, alcatuind un amplu tablou al creatiei. Ca liturgist, a alcatuit Liturghia care-i poarta numele. 
       Ca indrumator al vietii duhovnicesti, Sfantul Vasile cel Mare a alcatuit, in Pont, impreuna cu Sfantul Grigorie de Nazians, o Filocalie cuprinzand texte ascetice din opera lui Origen. Ca pedagog, scrie Omilii catre tineri, indemnandu-i sa-si insuseasca, pe langa cunostintele teologice, si o serioasa cultura generala. 
       Sensibil la tot ce se petrecea in jurul sau, preocupat de viata sociala, demascand inegalitatile existente, intervenind cu simt critic in desfasurarea ei, considera, pe buna dreptate, “ca nu poate exista pace sociala fara o dreptate sociala”. 
      Transpunandu-si in practica ideile si conceptia sa sociala, a infiintat aceea institutie complexa - de asistenta sociala - numita Vasiliada, prin care Biserica isi intregeste si caracterul de institutie caritabila.