Sfantul Grigorie de Nazianz

  Sfantul Grigorie de Nazianz, unul dintre “parintii capadocieni”, s-a nascut la Arianz, linga cetatea Nazianz, dintr-o familie de aristocrati. In anul 379 pleaca la Constantinopol unde, la mica biserica a Invierii, tine cele cinci Cuvantari teologice in cinstea Sf. Treimi care ii vor aduce mai tarziu numele de „Teologul”. Tot aici rosteste cele cinci omilii despre dumnezeirea Logosului. Cuvantarile il dezvaluie ca orator desavarsit, profund cunoscator al principiilor retoricii. De aceea, cuvantarile sale sunt studiate in scolile de retorica. Prin acestea tanarul episcop a demonstrat ca, in cetate, cultura crestina nu este cu nimic mai prejos de cea clasica pagana. Interesant de stiut ca Sf.Grigorie este primul autor grec care a publicat o colectie de scrisori, el punand bazele corespondentei ca mijloc de comunicare, fixand de altfel caracteristicile unei scrisori: concizia, claritatea, gratia si simplitatea.
       Potrivit contemplatiei Sf.Grigorie, existenta lui Dumnezeu poate fi dovedita cel mai bine prin intermediul lumii create. Ca Dumnezeu exista, putem sti, dar ce este El, care este natura Lui, unde este si unde a fost inainte de intemeierea lumii depasesc posibilitatile noastre de cunoastere. Infinitul nu poate fi definit. Cauza inabilitatii noastre de a-L cunoaste pe Dumnezeu rezida in unirea sufletului cu trupul, acesta din urma impiedicand sufletul sa se ridice peste lucrurile sensibile. 
       Sfantul Grigorie de Nazianz reprezinta simbolul stiintei teologice si al contemplarii inalte. Este primul dintre Parintii bisericesti care foloseste termenul de teologie. Vorbind despre teologie, Sfantul Grigorie de Nazians descrie procesul ce are loc inlauntrul sau incercand sa dezlege problemele credintei. El doreste sa se uneasca cu Dumnezeu, adica cu Adevarul absolut, printr-o cunoastere directa si sigura. Vederea lui Dumnezeu, adica experienta personala a adevarului, constituie o premiza a purificarii. 
       Sfantul Grigorie de Nazianz vorbeste despre stadiile care duc la descoperirea adevarului dumnezeiesc; acestea sunt: Vechiul Testament, Noul Testament si Biserica. 
       El spune: “De-a lungul veacurilor, doua au fost schimbarile insemnate numite Testamente sau cutremure. In primul rand, trecerea de la idoli la Lege, iar apoi de la Lege la Evanghelie. Prin Evanghelie ni s-a vestit un al treilea cutremur, care incepe cu Cincizecimea, in care Duhul Sfant se incetateneste intre oameni, facandu-ne mai limpede aratarea Lui”. Experienta crescanda a adevarului poate fi atinsa, spune Grigorie de Nazians, dincolo de litera Scripturii, unde se afla frumosul ascuns. 
       Teologul poate patrunde dincolo de litera Scripturii, inaintand din adanc in adanc, ajungand sa perceapa “frumosul ascuns” si sa simta nemarginitul adevar dumnezeiesc. Aceasta cautare a Sfantului Grigorie de a deveni el insusi un teolog desavarsit a facut ca Biserica sa-I recunoasca meritul, numindu-l “Teologul”.